Să ajut oamenii când cad în boală, să-i ridic și să îi încurajez să meargă mai departe. Toți avem un drum de parcurs, nu e unul ușor, mai obosim, ne mai rătăcim, ne mai împiedicăm, mai cădem. Dar nu suntem singuri, ne avem unul pe altul. Fiecare persoană contribuie în viața alteia. Suntem creați pentru a reuși împreună. Întrebarea este cum ne slujim unul pe celălalt?

Am ales meseria de medic întrucât era o cale mai directă, ca să zic așa, de a-mi aduce contribuția în viața oamenilor. Am observat de-a lungul carierei mele de 16 ani în domeniul sănătății că tratând doar fizicul, ecuația bolii nu era rezolvată. Am învățat de la pacienții mei, pentru care port recunoștință enormă, să văd variabilele din acea ecuație. Suntem trup, minte și suflet. Uităm adesea acest lucru. La facultate am învățat despre homeostazia corpului (ansamblul proceselor care au loc pentru a menține un echilibru funcțional), iar această lege se aplică și la nivelul ființei noastre alcătuite din cele 3 componente. Și da! Suntem energie!

Dinamica dintre cele 3 nivele este influențată de schimbările din oricare din acestea. Am învățat că trebuie să tratez într-adevăr oamenii, nu boala. Și parcă e tot mai greu să câștigi lupta cu bolile, în mod paradoxal. Cu cât avansăm mai mult în domeniul științei medicale (atât ca metode de diagnosticare, cât și ca terapii), cu atât mai mult apar alte boli sau se complică cele actuale. E obositor să tratezi răniții din această luptă.